Traditie si Istorie

Istoria municipiului Săcele este strâns legată de cea a Ţării Bârsei , vatra de geneză şi continuitate a poporului român. Săpăturile arheologice efectuate în perimetrul actual al municipiului au dus la descoperirea unor aşezări dacice.

După jumătatea secolului al XI-lea , când formaţiunile statale intră în stăpânirea regatului maghiar , satele săcelene sunt menţionate în izvoarele vremii cu termenul de "septem villae valacheles".

Prima menţiune documentară este actul emis la 16 mai 1366 de Ludovic I de Anjou , regele Ungariei prin care dăruieşte unui curtean al său , comitele Stanislav , cu drept de moştenire , posesiunile din Ţara Bârsei , Satulung , Cernatu , Turcheş , Baciu , care se află între Timiş şi Tărlung.

Denumirea de Săcele apare pentru prima dată în scrisori ale lui Vlad Călugăru , domnul Ţării Româneşti (1482 - 1495) către magistratul oraşului Braşov.

Cei mai vechi locuitori ai acestui ţinut au fost mocanii săceleni a căror ocupaţie de bază - oieritul , este atestată documentar în numeroase acte oficiale . Mocanii aveau o situaţie materială înfloritoare (săcelenii deţineau mii de oi , cele ţapte sate sacelene fiind printre cele mai bogate localităţi) şi o viaţă culturală activă ; ei au fost creatori de doine şi mioriţe şi întemeietori de biserici.

Ţinutul celor şapte sate a dat Ţării 10 academicieni.
Mocanii săceleni , prin procesul de transhumanţă au constituit un admirabil element de unitate şi coeziune naţională , contribuind la menţinerea raporturilor între provinciile româneşti.
De la mocanii săceleni s-au păstrat unele obiceiuri , sărbători (Sântilia , Balul Plăcintelor) precum şi elemente de port şi arhitecturale (poarta mocănească - a doua imagine de sus in jos).

Cândva la cumpăna secolelor XIII-XIV s-a stabilit în zona Săcelelor o populaţie maghiară însemnată. Etnografia maghiarilor numiţi şi ceangăi păstrează o serie de elemente autohtone străvechi dar şi elemente asimilate în urma convieţuirii cu românii şi saşii.

În Muzeul Ţării Bârsei filiala Săcele se află conservate elemente specifice săcelene (stâna de oi , teasc pentru făcutul caşului , interioare din locuinţe cu specific mocănesc şi ceangăiesc).